Immigration - No news, still a hot topic

Immigration - related news hits the headlines again.
There is no new topic (net migration), no new information on immigration figures, no new type of migrants -  mostly students, many EU workers, many stay temporarily.  What is the news then? The fact that the Government target to reduce net migration is pure fantasy?  This has been mentioned before.  This brings into my attention again populist names for policies - why was this "ten of thousands" target thought in the first place? The data on net migration is simply inaccurate.

I cannot even call this net migration target a failed policy, as for me it was not a policy in the first place. This is not the way to engage with immigration, looking at the phenomenon only through figures and depending on ... the number of British citizens moving abroad.

The titles intend to shock, placing in the same sentence words such as "immigration" and "record".

Nevertheless, most reader -  as I can see from theirs comments on websites as varied as the ones of the Guardian, the Daily Mail or the BBC - do not look beyond  headlines. There is no context and no analysis. How many did  go to the website of the Office of National Statistics?

There is no clear information about people leaving the UK. Then why even discuss about net migration?  We do not talk about students and other EU migrants who come just for a short stay, who are here temporary.  Many of them have a brief stay here. Then, there is no border check at the exists. They are just estimates. Furthermore, net migration incresed because emigration decreased. Emigration of British nationals. Not the one of migrants.

This makes me wonder what makes a "news" in the UK these days, including in the non-tabloid press.   Isn't the "news" supposed to be new and fresh, and isn't it supposed to be well investigated ?

A range of articles on the topic:

The Guardian about "failure" of net migration target

Daily Mail misleading: talking about the rise in immigration, when in fact is net migration which increased

Far more balanced FT article

Cu barca in Oxford/ Punting in Oxford

Din lipsa timpului, am sa  pun doar linkul. e un video scurt filmat saptamana trecuta, cand una din prietenele cu care am iesit m-a filmat in timp ce incercam sa " vaslesc". De fapt, barcile traditionale, care nu sunt pentru competitii, in Oxford si in Cambridge ( probabil si in alte parti) nu au vasle, ci niste baturi inalte. Raul nu este foarte adanc, si se ajunge cu batul pe fundul apei.  Eu insa sunt incepatoare, si mai mult am mers in cerc la inceput.

Fata care mai apare in video este o prietena din Pakistan, care face master la aceasi universitate.

http://www.youtube.com/watch?v=x0ORki5RC-U

Citate minunate ale unor imigranti in Marea Britanie, intr-un studiu calitativ/ Great quotations from immigrants in the UK, from a qualitative study

All mentioned that they would like to stay temporary in the UK, and they intend return home soon.

The immigrant's dilemma, that I also feel sometimes, is .... "should I stay here, or should I go back home? where is home? what I am actually doing here? would I feel better home? what is home?..."

" No matter how long you live in the river, you can't become the crocodile "
" I knew it was time to return, because the spirit went out of me"
"Home is always a good place to nurse a broken heart..."

Imigratia in Marea Britanie: liderul partidului laburist,nepot al unei familii de imigranti polonezi/ The Immigration Debate in the UK: Consider that the Labour Party leader's family has Polish roots (grandparents were Polish)

During the debate on immigration in the UK, it worth reflecting on the effects of immigration (economic and fiscal), but also the human capital that can benefit this country.

Here is the whole speech of Ed Miliband, that talks about the social mobility of the past and the huge steps made by his family, by Polish refugees in the UK to the high end of British politics:

http://edmiliband.org/speeches/british-promise-social-mobility/

Locul meu de inspiratie in Londra/ My Inspiring place in London



Intrarea de la British Library, din Euston Road

British Libarry e o biblioteca publica care ma inspira, un loc unde simt ca imi place sa lucrez, unde vin oameni de toate varstele cu ziare, carti, laptopuri, netbook-uri, e-readers si alte gadget-uri. Mesele, birourile, fotoliile, bancutele si scaune sunt ocupate de oameni cu sete de lectura, cu dorinta de a studia, de a cunoaste. Uneori, cu dorinta de a lega conversatii cu ceilalti utilizatori. Sigur persoanele cu care intri intr-o conversatie au ceva interesant de spus. Personalul este extrem de amabil. Toate acestea, gratuit, intr-un mediu primitor, relativ linistit, in centrul Londrei, langa cea mai mare statie de metrou, langa gara internationala St Pancras ( unde vine trenul Eurostar) si o gara regionala.

***

In ultimele saptamani mi-am petrecut multe zile in Londra. In proiectul meu de dizertatie intra si cercetarea calitativa, si am facut interviuri cu oficiali britanici si cu reprezentanti ai grupurilor de interese, care au legatura cu politica de imigratie.

De mult ori, aveam momente in care vroiam sa stau intr-un loc central, in care sa imi pot incarca laptopul si sa lucrez la dizertatie sau efectiv sa stau online. La fiecare 10 metri in Londra este un Starbucks, si cu o card de fidelitate accesul la internet nu este o problema.

Totusi, eu vroiam un loc unde sa fie mai putina galagie, mancare si mai mult loc.

Asa am ajuns la British Library, un loc care nu primeste la fel de multi vizitatori ca si alte obiective turistice ale Londrei, desi ar merita sa fie in itinerariul oricarui turist. Acest lucru se intampla probabil pentru ca este in primul rand o biblioteca nationala, cu sali de lectura si explozitiile sunt mult mai mult orientate spre idei si modele de cercetare. Publicul tinta este mai restrans. Totusi, este o experienta inedita sa vizualizezi diverse manuscrise ale membrilor formatiei Beatles, Magna Carta (document semnat de coroana britanica in secolul III , si care dadea mai multe libertati civile si limita puterea suveranului - un fel de inceput de monarhie constitutionala) sau Biblia Gutenberg. Multe din cartile expuse sunt ori primele copii printate a unor opere celebre ( precum "Alice in Tara Minunilor" sau scrierile lui Shakespeare) sau carti religioase ale crestinismului, islamului sau alte religii ale lumii, de o estetica impresionanta, atat prin folosirea unor caractere pretentioase cat si a unor desene sugestive.

Totusi, aceasta este doar partea "turistica" a bibliotecii. La etajul 2  sunt o multime de fotolii comode, care au fiecare atasat cate o masura de scris. Sunt amplasate langa o priza unde se poate incarca laptopul. In apropiere, chiar langa un restaurant  interior, se poate sta la mese, care sunt mai mari, fara a fi necesara vreo consumatie (in principiu!). Un etaj mai jos, este o cafenea cu masute mici, individuale, unde se pot pune carti, documente, laptopuri ( sau netbook-uri). La parter, este o camera multimedia temporara, cu birouri si fotolii comode ( tot cu masuta individuala). In rest, la toate etajele, sunt bancute acoperite cu un material ce seamana cu pielea ( nu stiu sigur daca sunt de piele), unde vine publicul tot cu carti, laptopuri, netbook-uri. Sau unde vizitatorii se odihnesc pur si simplu. Oricine poate intra. Obiectele in plus sau hainele se pot lasa gratuit la garderoba, exista apa potabila si pahare la fiecare etaj. O fantana arteziana, oarecum stilizata, incanta privirile langa receptie.

Ador acest loc, pentru ca este un mediu extrem de stimulant intelectual si... vizual.  Pereti de sticla separa etajul 2 cu mese de salile de lectura propriu zise, prin care se vad sutele de carti vechi, aranjate pe rafturi. Oricine poate intra in British Library, si totusi este un loc extrem de civilizat. E cateodata atat de liniste, in ciuda turistilor care vin si viziteaza in graba! Simt ca pot studia linistita oriunde, fara sa fie nevoie a-mi face permis pentru salile de lectura.

Aceasta biblioteca ma inspira. In una din zilele trecute din Londra, am stat inauntru o zi intrega. Am inceput prin a citi niste articole pentru dizertatie la una din mesele din restaurant. Majoritatea pareau a fi studenti, si toti isi intindeau documente pe mese. Eu am ajuns la 10.30 dimineata si multi pareau sa fi venit chiar mai devreme.
Dupa cateva zeci de minute, barbatul ( in jur de 50 de ani) care citea un ziar si cu care imparteam aceasi masa, ma intreaba daca studiez la Oxford. Acesta a fost inceputul conversatiei. Am aflat ca  avem o gramada de subiecte de discutat. El a studiat la fosta mea universitate, la UCL, a facut sapaturi arheologice timp de 4 ani in Dobrogea,  a calatorit in Romaia  si a lucrat la Ministerul Muncii din Marea Britanie ( unde am intervievat inainte oficiali pentru dizertatie). Am discutat mult despre imigratie in Marea Britanie, despre politicieni, despre Uniunea Europeana si criza financiara. La sfarsit mi-a zis ca se vede ca stiu atat de multe despre politicile publice si imigratie din Marea Britanie, incat imi va fi usor sa gasesc o slujba. Mi-a urat succes. Acesta conversatie mi-a dat optimism pentru toata ziua si sunt convinsa ca am intalnit un partner de conversatie atat de interesant in primul rand pentru ca am decis sa merg la British Library. Apreciez foarte mult deschiderea britanicilor fata de straini, modul lor direct de a aborda pe cineva pentru a discuta idei, curiozitatea ( cu limite auto-impuse) si mai ales corectitudinea politica. Mi-am dat seama ca e o tara in care mi-ar placea sa mai stau macar un an, sa experimentez cu adevarat etica muncii in Londra.

Recunosc, faptul ca am putut sustine o conversatie pe diverse domenii, de la politica la economie, cu un britanic cu experienta profesionala indelungata, mi-a dat multa incredere in mine. Mult mai mult decat daca as povesti cu unul din studentii straini de la masterul meu - desi trebuie sa recunosc ca acesti colegi ai mei au o profuzime in gandire care e impresionanta. Majoritatea au niste experiente de viata si profesionale care sunt un model pentru mine.

Cand ma plictiseam de citit, mergeam sa imi iau ceva de mancare. In alte dati, mergeam in partea cu expozitia permanenta, sa ascult la castile de langa manuscrise, melodii de la Beatles.

Here comes the sun....

Sfintele Pasti in strainatate/ Easter abroad

De fiecare daca cand sarbatoresc un eveniment religios important care in mod traditional l-as face cu familia imi spun ca data viitoare merg acasa. Acest lucru s-a intamplat cand am fost de Pasti in Londra in 2007, anul acesta de Craciun si acum de Pasti in Oxford.

Nu cred ca imi lipseste partea religioasa  de acasa in sine, desi trebuie sa recunosc ca Invierea in fata Catedralei din Piata Avram Iancu din Cluj-Napoca imi da niste sentimente speciale. Toata lumea cu lumanarile aprinse, grupate in functie de familie, sau in cuplu - imi da senzatia de multe iubire, solidaritate si credinta. Totusi, Biserica o gasesc si in strainatate. Oricunde am stat, a existat o biserica ortodoxa romanesca si o comunitate de romani. Si in Oxford, mai ales in Duminica Floriilor, m-am  simtit cu adevarat parte dintr-o comunitate cu oameni deosebiti. Sunt foarte incantata sa descopar cum Biserica ortodoxa romana trimite preoti sau calugari la misiuni in strainatate, pentru ca ne ajuta pe noi cei plecati sa ne simtim mai aproape de casa.

Insa, cum spuneam, nu Biserica ar fi o problema. Familia este cea care imi lipseste, pentru ca face si ea parte din dimensiunea sprirituala, sufleteasca a experientei sarbatorilor.

Mai lipsesc si prietenii, fostii mei colegi, cu care mereu am impartit obiceiuri tare frumoase. De exemplu in Ajunul Craciunului, mergeam cu totii, peste 10-15 persoane , la colindat din casa in casa. Mergeam la parintii nostri, si la doamna diriginta. In unii ani am fost si la alti profesori. Tot in Ajun, ma intalneam in 23 decembrie cu alte prietene de-ale mele, si ne faceam reciproc cadori de Craciun.  Apoi, in una din zilele dupa Craciun, fostul nostru coleg, care sta in afara Clujului dar totusi foarte aproape) ne chema la el, unde stateam aproape o zi intreaga la povesti, ne jucam jocuri,  gustand din bunatatile pregatite pentru noi. In  Lunea Pastilor primeam baietii la udat sau ne strangeam la cineva acasa, sa facem mai usoara munca baietilor.

 Aceste obiceiuri sunt imposibil de reprodus  in Vest. Alti oameni, alte obiceiuri. Fiind in permanenta intr-o comunitate internationala ( in Londra, Roma si Oxford), persoanele cu care am interactionat dadeau un grad diferit de importanta acestor sarbatori. Mai mult, anul acesta multe persoane cu care interactionez sunt fie de alta religie (non-crestina), sunt agnostice sau ateiste. Desi tin foarte mult la prietenii mei, cativa din afara Europei, pentru mine e foarte greu sa simt ceea ce simteam acasa, pentru ca nu exista aceeasi reverenta pentru anumite obiceiuri, care in mediul academic ar fi numite de-a dreptul " ritualuri". Exista insa curiozitate si intrebari inteligente legate de cum privesc eu religia ortodoxa si Sarbatorile, dar nu exista ( si nu ar avea cum!) gradul de empatie si profunzime pe care il experimentez acasa. Imi place insa ca exista respect pentru diversitate si pentru ceea ce simt eu.

In Marea Britanie in general se simte o puternica tendinta de laicizare si de eliminare a oricaror evenimente cu semnificatie religioasa din discutiile publice, zilele de odihna (multe libere). Se insista pe "cultura britanica" si se exclude in principiu ideea ca aceasta cultura are radacini crestine. Probabil conteaza  ca e o societate multiculturala, multietnica si multireligioasa,  cu un procent mare de imigranti ( definiti ca si persoane care s-au nascut in afara Marii Britanii, peste 10%) si de minoritati nationale (persoane nascute si crescute in Marea Britanie, dar care nu sunt de aceeasi rasa si etnicitate cu britanicul "tipic", i jur de 13%). Astfel , religia este vazut ca ceva srict privat, si nu se da o importanta atat de mare sarbatorilor crestine pentru a nu leza sentimente persoanelor care au o alta religie, pentru a nu da impresia de inegalitate. Aceasta se intampla in special in mediul academic, unde oamenii insista sa fie vorbeasca doar despre " adevaruri demonstrate stiintific" .  Aveasta afirmatie nu face sens, din punctul meu de vedere; mai ales in contextul stiintelor sociale, care folosesc aproximari, interepretari, definitii contruite si variate.

Apoi, conteaza si faptul ca in Marea Britanie viata privata este respectata in mod special, se pune accent pe individualism. Exista si mult formalism in relatiile dintre oameni, iar religia este un subiect sensibil, pe care toate ghidurile despre adaptarea strainului in aceasta tara te atentioneaza sa nu il atingi. Efectiv "nu se cade" sa insisti pe sarbatorile religioase la care participi. Nu e indicat de asemenea sa vorbesti despre ceea ce crezi, pentru ca s-ar putea considera ca incerci sa convingi pe cei din jur sa iti urmeze parcursul religios.

Un ultim aspect pentru care Sarbatorile nu se simt ca si acasa si exista aceleasi manifestari publice si in cercurile de prieteni (probabil e diferit cu familia, insa eu familii britanice la care am fost nu sarbatoreau nimic religios). Consumerismul este un fenomen omniprezent. Aceasta nu inseamna ca in Romania nu am vazut forme incipiente ale acestui fenomen, dar cred ca inca, macar in general, conteaza partea sprirituala si obiceiurile care nu au nici o legatura cu cati iepurasi de Pasti ( si cat de mari) cumpara lumea. Aici insa, consumerismul este dus la extrem. Orice eveniment este un pretext sa se faca reduceri, asadar un pretext sa merga lumea la cumparaturi. Pastele este " masa de Pasti", iar Craciunul "masa de Craciun". Totul inseamna cadouri, ciocolata si zile libere, care sunt folosite pentru excursii , preferabil in tari calde, precum Spania. Sa nu mai pomenesc despre reducerile din zilele urmatoare, in care lumea sta la cozi de ore intregi, se impinge in magazine si planifica din timp o harta a magazinelor-tina, sau contribuie la blocarea site-urilor magazinelor unde se fac reduceri. Mai mult, unele obiecte se ieftinesc foarte mult, iar zborurile pentru Europa de Est se scumpesc - se stie ca imigrantii de acolo vor sa merga acasa. In alte cuvinte, se profita de situatie. Nu vreau sa intru in aceata exploatare a sentimentelor si a obiceiurilor oamenilor, insa trebuie sa admit ca imi este foarte dor de casa, si  poate data viitoare o sa accept sa platesc un bilet de trei ori mai mult ca in mod normal, doar ca sa merg acasa. Accept si imi place diversitatea, si trebuie sa recunosc ca privesc aceste obiceiuri si diferente cu o anumita curiozitate. In acelasi timp, stiu ca nu ma reprezinta si nu as vrea sa fie obiceiuri pe care sa le preiau si eu.

Sper ca incepand de anul viitor, voi petrece toate Sarbatorile acasa.

Paste Fericit!

Happy Easter!

Un alt cantec care combina diverse limbi/ Another great song that is sung in two languages

" Vivo per Lei" in Italian and German

Cantec in araba si italiana care ma inspira/ Inspiring song in Arabic and Italian

That is a great song, that mixes Arabic and Italian. It gives so much peacefulness and optimism
Ca sa completez muzical ceea ce am scris mai devreme. Aici e o melodie intr-un amestec de araba si italiana, care da o senzatie de pace si optimism.

Seara minunata cu prietene din Asia, Africa de Nord si Oriental Mijlociu / Great Evening with Friends from Asia, North Africa and the Middle East

... si de ce a fost atat de deosebit? Am mai avut seri care prin natura lor erau foarte multiculturale, si in Londra, dar si Oxford sunt diverse comunitati etnice si mediul in care am fost mereu era international.

Totusi, de fiecare data am niste sentimente foarte puternice care sunt un amestec de uimire despre diversitate, de curiozitate fara de alte culturi si puncte de vedere, de apreciere pentru faptul ca sunt in pozitia privilegiata sa am parte de atat de multa diversitate si de solidarietate umana. In legatura cu ultimul aspect, o seara multiculturala -  in special cu persoane care provin din tari unde exista conflicte indelungate-  ma face mereu sa ma gandesc ca atat de multe probleme intre state si in interiorul unor state pe motive etnice si religioase sunt de fapt mai mult la nivel politic. Mai mult, imi intareste convingerea ca multi care doresc sa ajunga la putere (sau sa se mentina)  folosesc masele si apeleaza la diferente intre oameni pentru a-i dezbina sau radicaliza. Sau pentru a controla anumite resurse, sau pur si simplu pentru a nu-si pierde locul in ierarhia statelor puternice/ lider in problemele globale.

Atat de multe probleme globale si conflicte intre state sunt create numai la un nivel inalt, de catre conducatorii lor sau o anume clasa.Oamenii de rand nu au in mod  ura si sentimentele pe care liderii lor le predica. Mereu simt o placere nemaipomenita sa vad stand impreuna prieteni din Statele Unite si Iran,sau prieteni din India si Pakistan. Umanitatea si intelepciunea, dar si educatia sunt metode prin care diferentele ideologice, politice si etnice sunt mult minimalizate. Sau nu mai sunt o sursa de conflict, de tensiune.

Azi am fost invitata la ceai indian ( "Chai") intr- bucatarie din campusul colegiului meu (St Antony's). Colegiul meu e numai pentru persoane care sunt in perioada cursurilor post-universitare la Oxford . Asadar,  majoritatea au peste 22 de ani si as spune ca media de varsta e 25-26. Cel mai probabil colegiul meu este cel mai international de la Oxford. Are un procentaj foarte mic de britanici , mai rar pentru Oxford, si un numar mare de studenti din toate colturile lumii.

Revenind la grupul prezent in aceasta seara. Am stat la povesti, ceai si gustari dulci cu o fata din India, una din Pakistan, una din Statele Unite (dar cu origini din regiunea Punjab), una din Iran si alta din Maroc. Eram singura din Europa!

Inainte, cand studiam la UCL, faceam Studii Europene si toti din jurul meu erau europeni. Cumva, nu doar viata academica era cu europeni, si si cea sociala- aveam multi prieteni de la cursuri. Apoi, eram intr-o asociatie studenteasca care era axata pe Europa... A fost o experienta minunata, am invatat multe despre mine si identitatea mea europeana. Insa, m-am privat oarecum de ceea ce exista in afara Europei...

Studiind Europa, implicit am avut-o in topul preocuparilor. Mai citeam si discutam despre relatia cu Statele Unite (de fapt eram la curent cu miscarile politice de acolo), si intr-un an am discutat mai mult despre politicile de dezvoltare pentru Africa.

Totusi, aici este vorba de niste abordari teoretice, lecturi si nicidecum de contact uman. Anul acesta de la Oxford m-a facut sa imi dau seama cat de putin stiu cu adevarat despre alte parti ale lumii, si cat de multe mai sunt de descoperit. Am fost, inconstient, " eurocentrica". Multe din cunostintele mele, atat teoretice cat si practice erau legate de Europa, care era pentru mine centrul lumii. Batranul continent inca mai este in topul prioritatilor mele academice si personale, insa am o sete extraordinara de a intelege ce se petrece in alte parti ale lumii. Si ma refer mai mult la partea culturala, de mentalitati, obiceiuri si credinte. Sunt ca un fel de antropolog amator in timpul liber. Oarecum inconstienta ca de fapt eu examinez in permanenta cutume si atitudini oarecum exotice dar care ma ajuta sa imi identific proprile valori si sa apreciez diversitatea.  Un alt beneficiu este examinarea practica a unor aspecte pe care le-am citit din carti. De exemplu, am inteles, mult mai concret decat orice studiu academic mi-ar putea explica, influenta perioadei imperialiste si post-imperialiste europene in diverse locuri ale lumii. De exemplu, indienii inca invata engleza de cand sunt foarte mici  si multi au o afinitate deosebita cu Marea Britanie;  multi care sunt de etnicitati diferite in India sau vorbesc dialecte mai putin asemanatoare, vorbesc intre ei in engleza. Si asta in mediu privat, nu doar in cel universitar sau in institutiile publice sau pentru ca vin in Marea Britanie. Sau, de exemplu, multi chinezi din Hong Kong se adapteaza mai usor in Marea Britanie decat cei din Shanghai. Sau ca in Maroc melodiile in voga sunt cele care inainte cu ceva timp apar in Franta (asa a inceput fata din Maroc sa ascute O-zone si sa sa stie de Akcent!)

Inainte sa o cunosc pe Heba, din Pakistan, nici macar nu m-am gandit la problemele politice si religioase care le are aceasta tara . Probabil  pentru ca nu e lumica reflectoarelor, dar a trecut dupa inundatiile din Pakistan. Nu se mai vorbeste de aceasta tara, pentru ca nu este o criza puternica precum acum in Libia sau pentru ca nu a fost recent ceva asemanator a fost cutremurul in Haiti. Totusi, tara traverseaza  o criza mai " linistita", insa mai permanentizata. Am descoperit multe concepte comune intre crestinatatea ortodoxa si islam. Desi este foarte convinsa de propria religie (islam), aceasta prietena deosebita a aratat un interes foarte mare pentru dialogul intre religii. De Craciun a venit cu mine la Biserica, apoi m-a invitat cu ea la o cina de Sabat la Centrul de Studii Iudaice din Oxford. Ii place muzica religioasa, de oriunde ar fi ea, asta pentru ca stie ca marile religii ale lumii ar trebui sa contribuie la pace si ca interpretarile corecte nu ar lasa loc la extremism , si indeamna spre dezvoltare personala si... umanitate.
Datorita ei, am inceput sa ascut si alte tipuri de muzica. Am descoperit cantece mixte, precum unul in araba si italiana. Imi place in mod special un cantec in araba. Am invatat de la ea cateva cuvinte in urdu (limba vorbita de multi pakistanezi). Cumva a ajuns si la cantece in ebraica, asta pentru ca am auzit o colega de la cursul meu si imi placea tare mult cum suna...

Revenind din nou la aceasta seara... au fost conversatii interesante despre o excursie facuta de una din fete in Siria, chiar in perioada turbulentelor. Apoi, am gustat tot felul de dulciuri din Orientul Mijlociu, inclusiv o inghetata de fistic, foarte diferita de tot ce am incercat pana atunci. Am discutat planuri despre o petrecere in pijamale intre fete , in care sa ne facem masaje cu uleiuri parfumate si sa ne dam cu masti hidratante. Am discutat si subiecte mai serioase, precum nevoia de interdisciplinaritate in anumite domenii ( inclusiv migratie).

Simt atat de multa solidaritate cu toti, si acet gen de intalniri imi cresc empatia pentru problemele si obiceiurile oamenilor din alte parti ale lumii. Si simt ca avem atat de multe in comun! Recunosc insa ca sunt la o universitate de elita si inevitabil fetele cu care am stat azi la masa s-ar putea sa nu fie chiar "omul obisnuit" din tarile lor.

Insa pentru mine e o metoda de cunoastere. Mai mult, stiu ca deocamdata nu am sansa sa ma duc in aceste tari atat de interesante. Totusi putin pot sa ajung la ele, intalnind cetateni de-ai lor , purtatori de bagaj cultural - in Oxford.

Ganduri despre prietenie / Thoughts about friendship...

I realised that I never expressed these thoughts in public until now, and I have been having these ideas for a while now...
About  not very real friendships..

1. people who pretend to be your friends and in fact contact you only when they need your help (why does this need pretending? everybody does it to a certain extent- but then don't pretend you missed me so much! ); then of course they forget about you, you are not useful anymore
And I know, I know, networking is important bla bla but then keep it to that level. And do not " facebook-befriend" me ... I refuse to have facebook "friends" with whom I did not have a genuine contact with. Well maybe that's connected to the nature of the messagges that I am posting on my wall, sometimes they are more personal...
2. people who reply to your text/email/ facebook/ messenger message months after , when they could actually do this much sooner, at no cost, and just in a few seconds. Paradoxically, these are those who constantly check their emails or Blackberries and other gadgets designed to connect  and to send speedy responses...
Excuses such as " I was busy" are ... so trivial. I am busy too! But that does not prevent me for asking " How are you?" because I care, and it takes just max 5 seconds of my very precious time.
3. people who do not believe that there are relations which are not based on any other reason but affection or genuine care or admiration. Not every friendship has a rational reason ( or a material / professional interest!) behind it. It it was like that, the world would be so sad.

... and I am happy today...

Dilema alegerilor.../ My "Choices" Dilemma

De cand am plecat  din tara, inca din momentul in care eram in Londra, am avut dilema alegerilor. Acest aspect al vietii mele, timp de 5 ani, e cel mai frumos si mai chinuitor in acelasi timp.

Cand eram in liceu in Cluj, " liceu de centru"... un liceu  care oferea si  alternative la activitatiile scolare, avea totusi un numar relativ limitat de alte activitati. Si in general faceam tot ce pot ca sa ma implic in toate, sa invat cat mai mult si sa inteleg ceea ce imi place.  Am invatat sa ma bucur de fiecare oportunitate( mai putin de concursuri precum cele de fizica sau matematica- la care trebuie sa recunosc ca sunt foaret putin talentata!).

Totusi, cand am ajuns la UCL si  cand am inteles ca sunt sute de evenimente care se intampla in fiecare secunda in Londra, mi-a fost greu sa ma impac cu gandul ca vor trece pe langa mine atat de mult lucruri interesante, in care nu voi putea sa ma implic. Sau la care sa fac aplicatii...

Pe de o parte, erau organizatiile studentesti de la Uniunea studentilor de la UCL - Societies. Pentru orice gen de interese, de la ciocolata la fanii lui Lord of the Rings, de la cultura indiana pana la dezbateri.  Toate aveau petreceri, invitati interesanti, evenimente sociale in puburi, restaurante,excursii, unele aveau spectacole...
Apoi, era munca de voluntariat, care se putea face prin-un departament al universitatii, care te plasa intr-o organizatie care sa corespunda cu interesele si cu experinta ta...In afara universitatii mele, erau organizatiile de la University of London, o structura deasupra universitatii mele, care reuneste mai multe universitati din Londra.

Erau evenimentele saptamanale de la Institutul Cultural Roman, Centrul Cultural Roman, Institututl Cultural Italian, Francez si German- trebuie sa marturisesc , toate ma interesau. Pentru ca mi-era dor de tara si pentru ca imi plac atat de mult limbile europene! Apoi toate activitatile tipic studentesti: concerte saptamanale, plecari organizate la cinema de catre colegii din camin, picnic-uri in unul din sutele de parcuri londoneze. Altii faceau excursii in orase celebre din UK, precum Cambridge sau Stratford-upon-Avon sau Stonehenge... uneori la mine la camin, la bar, se organizau petreceri tematice, alte dati concursuri de intrebari de cultura generala, in fiecare duminica era oferta speciala la pizza...

Apoi, Londra ca si oras multicultural are o multime de piete care aduce aminte de aproape orice colt din lume. Pietecu specific indian, pakistanez ( Brick Lane) sau piete unde se vad produse din Caraibe (Brixton).  Sau piete cu un stil eclectic, unde poti gasi orice. Sau piete de sfarsit de saptamana, precum cele din Notting Hill sau Borough....

Putin am incercat din toate. Si mai sunt multe altele...

Desi, trebuie sa recunosc ca  nu se compara cu dilemele de alegere care le am in Oxford. Imi place sa merg la toate cursurile, seminariile si tutorialele. Vreau sa particip la toate conferintele si cursurile de la Oxford legate de migratie, de la toate cele trei centre de cercetare care se ocupa cu migratia internationala. La urma urmei, experienta de aici trebuie sa fie in primul rand academica, nu? Urmeaza emailurile de la mine de la departament care anunta conferinte interesante in Londra si alte parti ale Marii Britanii... tot pe migratie. Ce tentant, sa merg sa ii aud vorbind pe cercetatorii a caror articole le citesc in jurnalele academice! O data am participat la o luare de cuvant a Inaltului Comisar pentru Refugiati al ONU, Antonio Gutteres.

Mi-a parut tare rau cand nu am reusit sa vad discursurile tinute de Ban Ki-moon si de Kofi Anan.

Totusi, viata sociala imi pune probabil dileme si mai mari- pentru ca simt ca in sfera aceasta, nimic nu e obligatoriu. Dar eu stau doar 9 luni, iar Oxfordul este un oras atat de frumos, si desi pare mic, are o multime de evenimente care te tenteaza in timpul libera. De la voluntariat cu copii imigranti si batrani, la voluntariat cu batrani.  Mai sunt organizatiile studentesti ale universitatii, ca si la UCL.... in plus, mai exista organizatiile Colegiului meu, St Antony's. Si este si cor ( am fost in cor la alt colegiu, Trinity), si petrecerile saptamanale la mine la colegiu, pe diverse teme ( de la Petrecere braziliana la  petrecere balcanica!).

Cand vine soarele., primesc invitatii de la prieteni sa mergem cu bicicletele sa exploram satele din apropiere, sau sa mergemla picnic pe malul raului.
Sau invitatiile la cinele formale ( " formal dinners") la diverse colegii. Sau " cine la schimb" ( " exchange dinners") cu alte colegii. De ce mult timp asa avea nevoie, sa explorez toate cele 38 de colegii de la Oxford! Le-am vizitat deja pe cele mai faimoase, precum Christ Church sau Magdalen, si am fost deja la cine sau la cea in colegiile unde deja am prieteni - Trinity, Nuffield, Merton, Kellogg, Blackfriars, St Hilda's.  Am vizitat unele pentru ca erau concerte de muzica clasica( precum Queen's College) sau pentru ca aveau un eveniment academic despre migratie ( precum Green Templeton).

Si aici e doar o selectie ( oricum, incompleta) a ceea ce am reusit sa experimentez eu. Nu am pus la socoteala multele alte intalniri cu prietenii mei si implicarea intr-o asociatie internationala a studentilor romani... desi am impresia ca in comparatie cu cei din jurul meu, eu fac totusi atat de putin. Sunt oameni cu atat de mute lucruri pe care le fac in permanenta, dar cumva gasesc timpul sa aiba si o viata sociala buna. Ii admir atat de mult!

Totusi, atat de mult de ales si atat de putin timp! Nu e o dilema doar a mea, e dilema timpurilor noastre. Iar aici in aceste 9 luni intense, este atat de evidenta!